Merg spre intrarea cantinei, un barbat sta pe trotuar si cere bani, langa usa. Inauntru, un sir de oameni cu masca la coada, juma de metru distanta unul fata de altul, privesc toti in galantarul cu variante de - snitzel, piure, chiftele, salata, supa. Inainteaza pe rand si fac comenzi ferme, rapide. Langa usa, o masa cu dezinfectant de maini si cu un caiet registru, pe care sunt trecute nume unul sub altul, scrise cu pixul de mana. In cadrul usii apare barbatul care statea mai devreme pe trotuar. Are o masca pe fata. Pare decis sa intre. Se uita inauntru. Face un pas. Ezita. Apoi mai face un pas si se opreste - pare ca pana aici a planificat, mai departe nu stie ce sa faca. Vad cu coada ochiului, in caiet, un scris care atrage atentia, e diferit de celelalte - cu litere de tipar, ocupa vreo doua-trei randuri sub numele trecute cuminte in coloana unul sub altul. Scrie "VA ROG SA MA AJUTATI!"
Doamnele astea doua se imbratisau langa intrarea in Gradina Botanica, una coborase din troleu, era mai mica de statura si avea o plasa in mana, cealalta - constitutie mare, umeri latzi, fatza osoasa. Cea inalta ii zice - “ce esarfa frumoasa ai, ce frumoasa e!” Si o imbratiseaza strans de dupa umeri. O esarfa alba, legata strans in jurul gatului, pe deasupra unei haine lungi, pana sub fund, o haina mai degraba practica decat eleganta. Sunt amandoua voinice, musculoase, par genul de femei care fac multa munca fizica. Au o conexiune care imi atrage atentia. Imi aduc aminte de bunica mea, care vorbea cate o ora la telefon cu sora ei Stela, si imi aduc aminte de expresia “vorbesc ca fetele”- atasarea acestei semnificatii care pune cumva in derizoriu, care face sa te gandesti la toata conversatia aia ca la o pierdere de timp, o “palavrageala” inutila. Cate se pot ascunde, cate se ascundeau in conversatiile acelea? Felul in care se aplecau asupra fiecarui detaliu nou care a mai aparut in...
Comentarii
Trimiteți un comentariu