Treceți la conținutul principal

oblivion

ce lux

sa fii aiurita sa 

poti sa uiti, sa fii cu capul in nori sa

nu stii exact dar exact cat e ceasul si 

"cat timp mai ai"

- cat timp mai ai pana tre sa faci nu stiu ce, 

sau doar in general cat timp mai ai pana 

cand devii o varsta. 

ce lux, visarea, sa te opresti sa visezi sa

nu te uiti la ceas sa

fii "asa e ea mai aeriana"

ce lux si privilegiu sa te uiti la ceas

si sa nu simti nimic. 

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Dissociation

While your child is in bed with you, soft, beautiful, warm, sleeping, you just read about another night of bombing in Gaza. 
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Ce esarfa frumoasa ai

Doamnele astea doua se imbratisau langa intrarea in Gradina Botanica, una coborase din troleu, era mai mica de statura si avea o plasa in mana, cealalta - constitutie mare, umeri latzi, fatza osoasa. Cea inalta ii zice - “ce esarfa frumoasa ai, ce frumoasa e!” Si o imbratiseaza strans de dupa umeri. O esarfa alba, legata strans in jurul gatului, pe deasupra unei haine lungi, pana sub fund, o haina mai degraba practica decat eleganta. Sunt amandoua voinice, musculoase, par genul de femei care fac multa munca fizica. Au o conexiune care imi atrage atentia. Imi aduc aminte de bunica mea, care vorbea cate o ora la telefon cu sora ei Stela, si imi aduc aminte de expresia “vorbesc ca fetele”- atasarea acestei semnificatii care pune cumva in derizoriu, care face sa te gandesti la toata conversatia aia ca la o pierdere de timp, o “palavrageala” inutila. Cate se pot ascunde, cate se ascundeau in conversatiile acelea? Felul in care se aplecau asupra fiecarui  detaliu nou care a mai aparut in...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Fazan, mască, pietriș

În fața mea, o fata și un băiat, agale, spre Botanică. Pomi verzi, aer. Lui îi scapă pe jos ceva, se apleacă, râd amândoi, văd un profil - al ei, privindu-l cu un zâmbet tandru, amuzată- el își șterge masca, albă, care a căzut pe jos. Merg mai departe râzând. În parc, o fată cu un trandafir, un băiat cu un aparat foto, trec pe aleile cu pietre mici și albe. Altă fată și alt băiat, cu aparate foto în mâini, și măști albe prinse de încheieturile mâinilor, se opresc lângă niște bujori imenși, roz. Pe o alee în dreapta, o doamnă cu pălărie de paie și un domn în negru strigă: ”Stela!! Stela!! Ai pierdut fazanul!!” O doamnă cu cămașă neagră, care tocmai poza niște trandafiri mici roz, se ridică de pe vine.  ”Vino să îl vezi, ce mare e! Și colorat!! Este inacceptabil, l-ai ratat!” Doamna aleargă spre ei cu aparatul în mână, zâmbind îmbujorată.  ( Sursă foto aici.  )
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe