Ce esarfa frumoasa ai

Doamnele astea doua se imbratisau langa intrarea in Gradina Botanica, una coborase din troleu, era mai mica de statura si avea o plasa in mana, cealalta - constitutie mare, umeri latzi, fatza osoasa. Cea inalta ii zice - “ce esarfa frumoasa ai, ce frumoasa e!” Si o imbratiseaza strans de dupa umeri. O esarfa alba, legata strans in jurul gatului, pe deasupra unei haine lungi, pana sub fund, o haina mai degraba practica decat eleganta. Sunt amandoua voinice, musculoase, par genul de femei care fac multa munca fizica.

Au o conexiune care imi atrage atentia. Imi aduc aminte de bunica mea, care vorbea cate o ora la telefon

cu sora ei Stela, si imi aduc aminte de expresia “vorbesc ca fetele”- atasarea acestei semnificatii care

pune cumva in derizoriu, care face sa te gandesti la toata conversatia aia ca la o pierdere de timp, o

“palavrageala” inutila. Cate se pot ascunde, cate se ascundeau in conversatiile acelea? Felul in care se

aplecau asupra fiecarui  detaliu nou care a mai aparut in vietile lor. Schimburi de informatii. Incurajari.

Amintiri. Ras. Planuri. Locul in care se descarcau de tot felul de stari acumulate peste zi(le). O relatie vie,

cu suparari, intensitate, reprosuri, impacari, sfaturi. Cu emotii. O legatura puternica, din care daca

cineva ar vrea, ar putea sa invete. "Ia sa o sun pe sora mea Stela". Mi-am adus aminte de asta,

pornind de la legatura puternica pe care o simteam intre cele doua doamne care se intalnisera in fata

Gradinii Botanice. Si mi-a venit in minte dupa aceea expresia asta, “vorbesc ca fetele”/”vorbesc ca

femeile”. Cine a inventat expresia asta, s-a simtit probabil amenintat de ea. Ce tot vorbesc

"fetele"- sigur ca sunt niste prostii, despre ce ar putea sa vorbeasca atata? Sigur ca sunt niste lucruri

frivole. Despre ce tot vorbesc? Am o mica tresarire iritata de cate ori aud expresia asta "ca fetele" -

ma face sa ma gandesc la incercarea de a goli de sens orice intalnire semnificativa intre "fete" -

ce altceva pot face ele impreuna decat sa mearga sa isi ia haine, sau "sa se faca frumoase" (pentru

cine?), sau sa dea banii pe prostii, facandu-si, nu-i asa, de cap cu cardul iubitului- care le va tolera ca

pe un animal scump cu blana exotica, greu de intretinut. "Ca fetele".

In imagine, o poza facuta de o fotografa numita Grace Robertson care a murit in 2021, la 91 de ani, si care in ‘54 a facut o serie de portrete numite “Mother’s day off” - despre care povesteste- 'Their energy was awesome. These women were survivors. These were women in their fifties, sixties and seventies, and they had been through two wars and that depression in the middle. They were incredibly exuberant.' 

Mai multe despre seria asta, aici.