Treceți la conținutul principal

Postări

În piață

În magazinul cu brânză din piață, o puștoaică aranjează ceva în frigider în timp ce vorbeste la telefon:”Acum am ajuns în stație. Da, la tramvai. Văd dacă vine tramvaiu, dacă nu o iau pe jos.” Vorbește rar, cu calm, și mai aranjează câte ceva - încasează niște bani de la o doamnă. Mai face un drum la tejghea. La telefon -”Am ajuns la semafor, da”. O femeie care vinde și ea, privind-o și dând din cap din spatele casei -”N-ai mai văzut așa ceva!”.  În piață, la o tarabă, un domn îmbujorat alege ridichi. Vânzătoarea îl salută prietenoasă - ”Ține-ți mă banii în buzunar!”/”Nu, că am!” strigă domnul vesel, deși e chiar lângă ea. ”Da' de unde vii?” / ”De la muncă!” strigă el din nou. ”Dă-mi și-o sfeclă!”   În fața pieței, pe bănci la soare, multe doamne dezbat lucruri. Se aude un murmur de peste tot. Doi domni, pe o bancă - ”I-am spus: atâta timp cât avem posibilitatea, nu îți cumperi cafea, nu îți cumperi ceai. Iei de la mine! Ești singurul meu copil. De ce să nu-ți dau dacă am...
Postări recente

Pârtie

Doi urși gonflabili fac cu mâna de la baza unui versant de munte - doi oameni în costum de urs, care e umflat cu un mic sistem de ventilație care se aude hârâind. Cei dinăuntru fac exerciții de echilibru încercând să stea în picioare și să facă cu mâna, să interacționeze cu copiii, o poză pe magnet 25 de lei. Telescaunul te duce pe pârtia de săniuș, înconjurată de tunuri de zăpadă artificială și de sănii de plastic, 35 bucata de închiriat. Poți închiria și de jos. Pe o suprafață de zăpadă artificială lungă cât să se dea vreo 40 de sănii deodată, strigă îmbujorați mame și copii, tătici și frățiori, matushi și nepoți - se aud “partieee” sau chicote, piciorușe tropăie, sănii sunt duse sus și apoi zboară din nou și din nou și din nou, până când piciorușele și picioarele obosesc și atunci - cabana Salvamont, grătar cu mici, apă la 10 lei, scaune, friptură, telescaun către înapoi unde la baza pârtiei: urșii cu poze, castroane de fasole, castroane de carne, caserole, porumb fiert, vin fiert, ...

Dissociation

While your child is in bed with you, soft, beautiful, warm, sleeping, you just read about another night of bombing in Gaza. 

Bistro "Bună dimineața"

Dimineața devreme în Rosetti. Un bistro în care cineva spune "Bună dimineața!" cu același zâmbet cald fiecărei persoane care intră. Miroase a cafea. Oamenii se adună la coadă, se salută zâmbind, se aud amestecate engleză, română, hi, good morning, what a nice day. E soare. În fața ușii închise, o femeie înfășurată în geci și eșarfe negre până peste cap, haine murdare, părul cărunt, se uită prin vitrină înăuntru. E mică de statur ă , uscățivă, i se văd  doar ochii . Mijește ochii uitându-se prin uș ă , cu fatza lipită de geam. Un tip solar, zâmbet larg, ochi albaștri, se apropie de ieșire cu un lemn pe care se află un sendviș mare și o cafea. Abia după ce a dus mâna spre uș ă  o observă pe femeia care îi blochează ieșirea. Zâmbetul îi rămâne pe buze, larg și solar, în timp ce ochii își schimbă expresia. Câteva secunde de panică, în timp ce mâna i se întinde în continuare - doar că mai încet - spre clanță. Panica intensă din privire, cu care caută ajutor în jur, îi dispare ...

oblivion

ce lux sa fii aiurita sa  poti sa uiti, sa fii cu capul in nori sa nu stii exact dar exact cat e ceasul si  "cat timp mai ai" - cat timp mai ai pana tre sa faci nu stiu ce,  sau doar in general cat timp mai ai pana  cand devii o varsta.  ce lux, visarea, sa te opresti sa visezi sa nu te uiti la ceas sa fii "asa e ea mai aeriana" ce lux si privilegiu sa te uiti la ceas si sa nu simti nimic. 

Psihoze in mall

O mamica, un tatic si o fetita, cu un adidas cu violet si cu albastru in mana. Toti trei par la capatul puterilor. - E de baieti! Nu poti sa ti-l iei Ana asculta aici la mine! E de baieti!! - Dar imi place! - Ana nu se poate! - Ana nu! - Dar ati zis ca ma lasati pe mine sa aleg!  Taticul gaseste ceva in raft. Pare transfigurat.  - Ia uite-i p-astia. Doamne, ce frumosi sunt. - Ia uite Ana ce a gasit tati. Vaaai, ce frumosi sunt astia. Ii probam? Ana se aseaza pe scaun si intinde piciorul. Taticul se aseaza repede in genunchi langa ea. Un adidas roz. -Vai ce bine iti vine. Iti place cum iti vine? Iti vine bine? - Da. Dar nu il vreau. - De ce? - Ati zis ca ma lasati sa imi aleg eu. - Dar uite ce frumosi sunt! - Nu!! - Ana in ritmul asta iesim din magazin si nu mai luam nimic. - Nu ii vreau. - Lasa draga sa isi aleaga ce vrea ea. - Pai o las. Deci nu ii vrei. - Nu. - Dar sunt asa frumosi mai Ana... Doamne, ce frumosi sunt. - NU!!! - E incapatanata. Las-o, da...

Ce esarfa frumoasa ai

Doamnele astea doua se imbratisau langa intrarea in Gradina Botanica, una coborase din troleu, era mai mica de statura si avea o plasa in mana, cealalta - constitutie mare, umeri latzi, fatza osoasa. Cea inalta ii zice - “ce esarfa frumoasa ai, ce frumoasa e!” Si o imbratiseaza strans de dupa umeri. O esarfa alba, legata strans in jurul gatului, pe deasupra unei haine lungi, pana sub fund, o haina mai degraba practica decat eleganta. Sunt amandoua voinice, musculoase, par genul de femei care fac multa munca fizica. Au o conexiune care imi atrage atentia. Imi aduc aminte de bunica mea, care vorbea cate o ora la telefon cu sora ei Stela, si imi aduc aminte de expresia “vorbesc ca fetele”- atasarea acestei semnificatii care pune cumva in derizoriu, care face sa te gandesti la toata conversatia aia ca la o pierdere de timp, o “palavrageala” inutila. Cate se pot ascunde, cate se ascundeau in conversatiile acelea? Felul in care se aplecau asupra fiecarui  detaliu nou care a mai aparut in...