Doi urși gonflabili fac cu mâna de la baza unui versant de munte - doi oameni în costum de urs, care e umflat cu un mic sistem de ventilație care se aude hârâind. Cei dinăuntru fac exerciții de echilibru încercând să stea în picioare și să facă cu mâna, să interacționeze cu copiii, o poză pe magnet 25 de lei. Telescaunul te duce pe pârtia de săniuș, înconjurată de tunuri de zăpadă artificială și de sănii de plastic, 35 bucata de închiriat. Poți închiria și de jos. Pe o suprafață de zăpadă artificială lungă cât să se dea vreo 40 de sănii deodată, strigă îmbujorați mame și copii, tătici și frățiori, matushi și nepoți - se aud “partieee” sau chicote, piciorușe tropăie, sănii sunt duse sus și apoi zboară din nou și din nou și din nou, până când piciorușele și picioarele obosesc și atunci - cabana Salvamont, grătar cu mici, apă la 10 lei, scaune, friptură, telescaun către înapoi unde la baza pârtiei: urșii cu poze, castroane de fasole, castroane de carne, caserole, porumb fiert, vin fiert, mașinuțe pentru copii, nu aveți voie să faceți poze la urshi cu telefonul, vă facem noi cu aparatul nostru, poze pe magnet, vrei să faci poze cu urșii? Hai, vino. După ce primim o poză pe hârtie pe spatele căreia sunt lipiți doi magneți, ne luăm la revedere de la cei doi urși care între timp au prins-o la mijloc și fac mișcări de babardeală către fata cu pozele, râd toți trei, la revedere urșilor, la revedere, paa. Câteva secunde în telescaun, deasupra formelor nesfârșite, verde intens, ale brazilor, o liniște de necuprins, o liniște adâncă.
Doamnele astea doua se imbratisau langa intrarea in Gradina Botanica, una coborase din troleu, era mai mica de statura si avea o plasa in mana, cealalta - constitutie mare, umeri latzi, fatza osoasa. Cea inalta ii zice - “ce esarfa frumoasa ai, ce frumoasa e!” Si o imbratiseaza strans de dupa umeri. O esarfa alba, legata strans in jurul gatului, pe deasupra unei haine lungi, pana sub fund, o haina mai degraba practica decat eleganta. Sunt amandoua voinice, musculoase, par genul de femei care fac multa munca fizica. Au o conexiune care imi atrage atentia. Imi aduc aminte de bunica mea, care vorbea cate o ora la telefon cu sora ei Stela, si imi aduc aminte de expresia “vorbesc ca fetele”- atasarea acestei semnificatii care pune cumva in derizoriu, care face sa te gandesti la toata conversatia aia ca la o pierdere de timp, o “palavrageala” inutila. Cate se pot ascunde, cate se ascundeau in conversatiile acelea? Felul in care se aplecau asupra fiecarui detaliu nou care a mai aparut in...

Comentarii
Trimiteți un comentariu