Treceți la conținutul principal

Bistro "Bună dimineața"

Dimineața devreme în Rosetti. Un bistro în care cineva spune "Bună dimineața!" cu același zâmbet cald fiecărei persoane care intră. Miroase a cafea. Oamenii se adună la coadă, se salută zâmbind, se aud amestecate engleză, română, hi, good morning, what a nice day. E soare. În fața ușii închise, o femeie înfășurată în geci și eșarfe negre până peste cap, haine murdare, părul cărunt, se uită prin vitrină înăuntru. E mică de statură, uscățivă, i se văd doar ochii. Mijește ochii uitându-se prin ușă, cu fatza lipită de geam.

Un tip solar, zâmbet larg, ochi albaștri, se apropie de ieșire cu un lemn pe care se află un sendviș mare și o cafea. Abia după ce a dus mâna spre ușă o observă pe femeia care îi blochează ieșirea. Zâmbetul îi rămâne pe buze, larg și solar, în timp ce ochii își schimbă expresia. Câteva secunde de panică, în timp ce mâna i se întinde în continuare - doar că mai încet - spre clanță. Panica intensă din privire, cu care caută ajutor în jur, îi dispare instant o dată ce corpul femeii se dă la o parte din drum. Zâmbetul a rămas acolo în tot acest timp. Femeia se îndepărtează de ușă, înspre strada aglomerată.  Tipul iese. Se așează afară la soare, cu senvisul, cafeaua și o tabletă pe care o deschide în timp ce își pune căștile și ia o gură mare de cafea. 


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Dissociation

While your child is in bed with you, soft, beautiful, warm, sleeping, you just read about another night of bombing in Gaza. 

Ce esarfa frumoasa ai

Doamnele astea doua se imbratisau langa intrarea in Gradina Botanica, una coborase din troleu, era mai mica de statura si avea o plasa in mana, cealalta - constitutie mare, umeri latzi, fatza osoasa. Cea inalta ii zice - “ce esarfa frumoasa ai, ce frumoasa e!” Si o imbratiseaza strans de dupa umeri. O esarfa alba, legata strans in jurul gatului, pe deasupra unei haine lungi, pana sub fund, o haina mai degraba practica decat eleganta. Sunt amandoua voinice, musculoase, par genul de femei care fac multa munca fizica. Au o conexiune care imi atrage atentia. Imi aduc aminte de bunica mea, care vorbea cate o ora la telefon cu sora ei Stela, si imi aduc aminte de expresia “vorbesc ca fetele”- atasarea acestei semnificatii care pune cumva in derizoriu, care face sa te gandesti la toata conversatia aia ca la o pierdere de timp, o “palavrageala” inutila. Cate se pot ascunde, cate se ascundeau in conversatiile acelea? Felul in care se aplecau asupra fiecarui  detaliu nou care a mai aparut in...

Fazan, mască, pietriș

În fața mea, o fata și un băiat, agale, spre Botanică. Pomi verzi, aer. Lui îi scapă pe jos ceva, se apleacă, râd amândoi, văd un profil - al ei, privindu-l cu un zâmbet tandru, amuzată- el își șterge masca, albă, care a căzut pe jos. Merg mai departe râzând. În parc, o fată cu un trandafir, un băiat cu un aparat foto, trec pe aleile cu pietre mici și albe. Altă fată și alt băiat, cu aparate foto în mâini, și măști albe prinse de încheieturile mâinilor, se opresc lângă niște bujori imenși, roz. Pe o alee în dreapta, o doamnă cu pălărie de paie și un domn în negru strigă: ”Stela!! Stela!! Ai pierdut fazanul!!” O doamnă cu cămașă neagră, care tocmai poza niște trandafiri mici roz, se ridică de pe vine.  ”Vino să îl vezi, ce mare e! Și colorat!! Este inacceptabil, l-ai ratat!” Doamna aleargă spre ei cu aparatul în mână, zâmbind îmbujorată.  ( Sursă foto aici.  )